Profit mic
Remunerația este aproape întotdeauna preferabilă: reduce IRES, se impozitează cu cote IRPEF mici și construiește poziția de asigurări sociale.
Societăți · Planificare
Este pârghia cea mai eficientă pentru a controla sarcina fiscală a unui SRL (societate cu răspundere limitată) și, totodată, cea la care se fac cele mai multe greșeli formale. Fără hotărârea adunării asociaților remunerația nu este deductibilă, iar contestarea ei este frecventă.
Este punctul de pornire, pentru că el generează cele mai multe contestări la controale. Remunerația cuvenită administratorilor trebuie să rezulte dintr-o hotărâre a adunării asociaților sau să fie stabilită în actul constitutiv.
Orientarea consolidată a Curții de Casație este că, în lipsa unei stabiliri exprese de către adunare, remunerația plătită administratorului nu este deductibilă din venitul firmei. Nu ajunge să fie înregistrată în contabilitate și nici să fi fost plătită efectiv.
O precizare suplimentară privește aprobarea bilanțului: potrivit jurisprudenței predominante, aprobarea bilanțului în care apare costul nu echivalează cu o hotărâre privind remunerația, cu excepția cazului în care adunarea a fost convocată expres și în acest scop, iar hotărârea rezultă din procesul-verbal.
Remunerația administratorului este deductibilă după principiul de casă (la plată), prin derogare de la regula generală a competenței (a angajamentelor) care guvernează venitul firmei: se deduce în exercițiul în care este plătită efectiv.
Există o toleranță importantă: se consideră plătite în perioada fiscală și remunerațiile achitate până la 12 ianuarie a anului următor, potrivit principiului de casă extins, aplicabil veniturilor asimilate celor din muncă salariată.
În scopuri IRAP (impozitul regional pe activitățile productive) remunerația administratorului nu este deductibilă, cu excepția cazului în care raportul este încadrat ca muncă salariată. Este un element care reduce avantajul total față de alte forme de retragere a banilor.
| Aspect | Remunerația administratorului | Dividend |
|---|---|---|
| Deductibilă pentru societate | Da, la plată, în scopuri IRES (impozitul pe profitul societăților) | Nu: este distribuire de profit deja impozitat |
| Deductibilă în scopuri IRAP | Nu | Nu se aplică |
| Impozitarea la beneficiar | IRPEF (impozitul pe venitul persoanelor fizice) progresiv, pe tranșe | Reținere la sursă cu titlu de impozit final de 26% |
| Contribuții sociale | Gestione Separata INPS | Niciuna |
| Perioadă contributivă pentru pensie | Da | Nu |
| Hotărâre necesară | Adunarea asociaților | Adunarea de aprobare a bilanțului |
| Se poate plăti în pierdere | Da | Nu: e nevoie de profit sau de rezerve distribuibile |
Remunerația este un venit asimilat celui din muncă salariată, cu excepția cazului în care activitatea de administrator intră în obiectul profesiei exercitate de persoana respectivă: un commercialista (expert contabil) care administrează o societate, de exemplu, o tratează ca venit din activitate independentă.
Ca venit asimilat, se impozitează cu IRPEF la cotele progresive pe tranșe, plus impozitele adiționale regional și comunal. Societatea reține impozitul la sursă ca avans și îl plătește lunar.
Pe partea de asigurări sociale se aplică contribuția la Gestione Separata INPS (fondul separat al institutului național de asigurări sociale), împărțită două treimi în sarcina societății și o treime în sarcina administratorului. Partea administratorului se reține pe fluturaș.
Dacă administratorul este și asociat și lucrează în firmă în mod obișnuit și preponderent, poate interveni înscrierea în fondul pentru meșteșugari sau comercianți, cu contribuții datorate chiar și în lipsa remunerației.
Alegerea între remunerație și dividend nu este niciodată binară: rezultatul cel mai eficient se obține aproape întotdeauna dintr-o combinație, calibrată pe profitul așteptat și pe situația personală a asociatului.
Remunerația reduce baza impozabilă IRES a societății, dar se impozitează cu IRPEF progresiv și cu contribuții. Dividendul nu reduce nimic în societate, dar se impozitează cu o cotă fixă de 26%, fără contribuții.
Pe prima tranșă IRPEF remunerația este aproape întotdeauna mai eficientă decât dividendul, pentru că cota marginală rămâne mică și, în plus, generează perioadă contributivă pentru pensie. Urcând de la o tranșă la alta raportul se inversează, iar peste un anumit prag dividendul devine mai avantajos.
Remunerația este aproape întotdeauna preferabilă: reduce IRES, se impozitează cu cote IRPEF mici și construiește poziția de asigurări sociale.
Merită combinat: remunerație până la tranșa IRPEF convenabilă, apoi dividend la 26% pe rest.
Dividendul nu se poate distribui. Remunerația da, dar mărește pierderea: de evaluat dacă se amână.
Profitul lăsat în societate se impozitează doar cu IRES și IRAP: nicio impozitare suplimentară cât timp nu se distribuie.
Cine are deja venituri mari pornește de la o tranșă ridicată: remunerația își pierde avantajul față de dividend.
Remunerația generează contribuții utile. Dividendul, nu. Aici calculul pur fiscal nu ajunge.
Pe lângă remunerație, administratorul poate primi decontări pentru cheltuielile făcute în interesul societății. Regimul urmează ce este prevăzut pentru veniturile din muncă salariată, cu distincții care influențează impozitarea.
Nu. Funcția poate fi exercitată gratuit, iar gratuitatea trebuie să rezulte din actul constitutiv sau dintr-o hotărâre a adunării.
Atenție însă la partea de asigurări sociale: dacă asociatul-administrator lucrează în firmă în mod obișnuit și preponderent, obligația de contribuții la fondul pentru meșteșugari sau comercianți poate exista și fără remunerație.
Se poate, dar este configurația cea mai expusă la contestări: o hotărâre luată la sfârșitul exercițiului, poate raportată la rezultatul abia apărut, se pretează la obiecția că remunerația a fost stabilită ca să reducă profitul.
Soluția cea mai solidă este hotărârea la începutul exercițiului sau, în orice caz, înainte ca rezultatul să fie cunoscut, cu indicarea sumei și a perioadei.
Depinde de tranșa IRPEF în care se află asociatul, luând în calcul toate veniturile lui. Pe tranșele mici remunerația este aproape întotdeauna mai eficientă, pentru că se deduce în societate și se impozitează puțin la persoana fizică; pe tranșele mari dividendul la 26% devine mai avantajos.
Răspunsul corect este aproape întotdeauna o combinație a celor două, recalculată în fiecare an. Cu cifrele societății și cu poziția personală a asociatului simularea cere puțin timp.
Da, până la 12 ianuarie: se aplică principiul de casă extins, prevăzut pentru veniturile asimilate celor din muncă salariată. Sumele plătite până la acea dată se consideră încasate în perioada fiscală precedentă.
După 12 ianuarie deducerea trece în exercițiul următor, chiar dacă, după principiul competenței, costul aparține anului anterior.
Da. Remunerația este un cost al exercițiului, nu o distribuire de profit: poate fi plătită chiar dacă societatea încheie anul în pierdere și, de fapt, o mărește.
Este o diferență esențială față de dividend, care presupune un profit distribuibil sau rezerve disponibile. Într-o societate în pierdere remunerația rămâne singurul canal obișnuit de retragere a banilor.
După notar SRL-ul există, dar contabilitatea pornește de la zero. Registre, remunerația administratorului, primul bilanț și saltul de impozite din al doilea an: la ce să te aștepți în primele douăsprezece luni.
Citește articolulÎntrebarea utilă nu este cât plătește SRL-ul, ci de cât din ceea ce câștigi ai nevoie ca să trăiești. Un exemplu cu cifre rotunde arată unde stă de fapt diferența dintre cele două modele.
Citește articolulDacă decizi la final cât să-i atribui administratorului, te expui la contestări privind deductibilitatea. Dozajul se stabilește la începutul exercițiului și se verifică în cursul anului.