Ce cuprinde
De regulă întreținerea obișnuită și extraordinară, asigurarea, bollo, asistența rutieră, vehiculul de schimb.
Partita IVA · Vehicule și bunuri
Întrebarea nu este care formulă e mai bună în absolut, ci care se potrivește situației tale: se schimbă deductibilitatea, se schimbă IVA (TVA-ul italian) deductibilă, se schimbă impactul asupra bilanțului. Iar la mașini se schimbă și plafoanele.
Cumpărarea, leasingul și închirierea pe termen lung duc la același rezultat practic (ai bunul la dispoziție), cu efecte contabile și fiscale diferite.
| Cumpărare | Leasing | Închiriere pe termen lung | |
|---|---|---|---|
| Proprietatea | Imediată | La final, prin răscumpărare | Niciodată: rămâne la firma de închiriere |
| În bilanț | Bun înregistrat la imobilizări | Rate trecute pe cheltuieli, cu informații în notele explicative | Rate trecute pe cheltuieli |
| Deducerea | Prin cote de amortizare | Ratele, cu o durată minimă fiscală | Ratele aferente perioadei |
| IVA | Deductibilă la cumpărare, dintr-odată | Deductibilă pe rate | Deductibilă pe rate |
| Servicii incluse | Niciunul: întreținerea și asigurarea separat | De regulă niciunul | Adesea incluse: întreținere, asigurare, bollo |
| Impactul financiar | Plată inițială importantă | Avans plus rate | Rată constantă, fără o plată inițială importantă |
Pentru vehiculele care nu sunt instrumentale pentru activitatea proprie se aplică limite de deductibilitate valabile pentru toate cele trei formule.
La o mașină peste prag, raționamentul se schimbă.
Deductibilitatea ratelor depinde de o durată minimă a contractului, diferită în funcție de tipul bunului.
Este formula care mută toată gestiunea la firma de închiriere, cu o rată care cuprinde o serie de servicii.
De regulă întreținerea obișnuită și extraordinară, asigurarea, bollo, asistența rutieră, vehiculul de schimb.
Ratele se deduc pe perioadele de care țin, în limita procentului și a plafonului anual prevăzute pentru vehicule.
Partea din rată care corespunde serviciilor are un tratament distinct față de cea care corespunde folosinței vehiculului.
Deductibilă după procentele prevăzute pentru vehicule, pe ratele periodice.
Niciun risc privind valoarea reziduală, costuri sigure și care se pot planifica, nicio grijă pentru întreținere și daune.
La final nu rămâne nimic: niciun bun, nicio valoare reziduală.
Comparația se face pe costul total după efectul fiscal, nu pe rată.
Aici raționamentul este diferit.
Este scenariul în care deductibilitatea este cea mai largă, oricare ar fi formula aleasă.
Nu există un răspuns valabil în general. Închirierea dă costuri sigure și nicio grijă de gestiune, cumpărarea lasă o valoare reziduală. Fiscal, la vehicule, cele trei formule au aceleași limite procentuale.
Comparația se face pe costul total după efectul fiscal: rata completă a închirierii, față de suma dintre amortizare, întreținere, asigurare și bollo în cazul cumpărării.
Nu. Maxicanone inițial se împarte pe perioadele de care ține, pe toată durata contractului, și nu se deduce integral în exercițiul în care a fost semnat contractul.
Este una dintre greșelile cele mai frecvente și cel mai ușor de găsit la un control, pentru că reiese dintr-o simplă comparație între contract și bilanț.
Din punct de vedere fiscal, niciuna, pentru că în regimul forfetar costurile nu se deduc analitic, iar IVA nu este deductibilă: în toate cele trei formule costul este întreg.
Alegerea devine deci pur financiară și de gestiune: contează plata totală, siguranța costurilor și cât vrei să te ocupi de întreținere și asigurări.
Da, în bine pentru firmă: vehiculul dat angajatului în folosință mixtă pentru cea mai mare parte a perioadei fiscale are o deductibilitate mai largă și nu are plafoanele de cost obișnuite.
Pentru angajat apare un fringe benefit calculat pe valori convenționale, cu cote diferite în funcție de emisii. Atribuirea trebuie formalizată în scris.
O mașină scumpă rămâne puțin deductibilă în orice formă. Comparația se face pe cifrele reale, nu pe principii.