Câștigul de capital
Dacă vinzi la mai mult decât valoarea rămasă neamortizată, diferența este un element pozitiv de venit.
Partita IVA · Costuri pe mai mulți ani
Un computer de opt sute de euro se deduce în anul respectiv; o instalație de cincisprezece mii se împarte pe mai multe exerciții. Diferența nu este suma în sine, ci durata în care bunul îți este util, iar legea o transformă în reguli precise.
Mijloacele fixe (beni strumentali) sunt bunurile destinate să fie folosite timp îndelungat în activitate: nu se consumă într-un singur exercițiu, și de aceea costul lor se împarte pe anii în care aduc folos.
Amortizarea înseamnă exact asta: deducerea costului în cote anuale, în funcție de durata de viață utilă a bunului.
Cota anuală se obține aplicând costului bunului un coeficient stabilit prin decret, diferit pe categorii de bunuri și pe sectoare de activitate.
Prețul de cumpărare plus costurile accesorii direct atribuibile: transport, instalare, recepție tehnică. TVA nedeductibilă intră și ea în cost.
Stabilit pe tip de bun și pe sector. Determină durata planului: un coeficient mai mare înseamnă amortizare mai rapidă.
Cota se reduce la jumătate, cu excepția cazurilor speciale prevăzute.
Amortizarea continuă până la epuizarea completă a costului, cu excepția vânzării sau a eliminării anticipate.
Aproape întotdeauna la stabilirea costului.
Unele categorii au limite cantitative care reduc deductibilitatea indiferent de coeficient.
| Bunul | Tratamentul |
|---|---|
| Autovehicule cu folosință mixtă | Deductibilitate parțială și plafon al costului. Vezi mașina și cheltuielile deductibile |
| Telefonie | Deductibilitate parțială a costului și a cheltuielilor de folosire |
| Imobile folosite în activitate | Amortizare cu coeficient propriu, separând valoarea terenului |
| Bunuri cu cost unitar mic | Deducere integrală în exercițiu, la alegere |
| Bunuri necorporale | Amortizare în cote stabilite după reguli specifice pe tip de bun |
| Bunuri în leasing | Deducerea ratelor, cu o durată minimă a contractului în scop fiscal |
Este documentul care ține evidența tuturor mijloacelor fixe și a stadiului amortizării lor. Pentru mulți contribuabili obligațiile sunt îndeplinite prin înregistrările contabile, dar informațiile pe care le conține rămân necesare.
Vânzarea unui mijloc fix generează un câștig sau o pierdere de capital, stabilită prin compararea prețului încasat cu valoarea rămasă.
Dacă vinzi la mai mult decât valoarea rămasă neamortizată, diferența este un element pozitiv de venit.
Câștigurile pe bunuri deținute cel puțin o perioadă minimă pot fi împărțite pe mai multe exerciții.
Dacă vinzi la mai puțin decât valoarea rămasă, diferența este deductibilă.
Casarea sau scoaterea din uz a unui bun încă neamortizat generează o pierdere, care trebuie documentată.
Bunul destinat unor scopuri străine de activitate se evaluează la valoarea normală, cu emiterea unei autofacturi.
Pentru mașini și bunuri similare, câștigurile și pierderile contează în aceeași proporție ca deductibilitatea.
De-a lungul timpului s-au succedat măsuri care cresc deducerea sau recunosc un credit fiscal pentru investițiile în mijloace fixe.
Da, dacă costul unitar se încadrează în pragul prevăzut pentru deducerea integrală, îl poți deduce integral în exercițiul respectiv, fără să-l amortizezi.
Este o posibilitate, nu o obligație: poți alege și să-l amortizezi. Deducerea integrală este aproape întotdeauna avantajoasă, cu excepția situațiilor în care exercițiul e deja pe pierdere.
Din punct de vedere fiscal, leasingul deduce ratele, dar cere o durată minimă a contractului pentru deductibilitatea integrală: contractele mai scurte duc la readăugarea părții care depășește.
Comparația se face pe durată, dobânda implicită, valoarea de răscumpărare și efectul financiar total, nu doar pe deductibilitate. Pentru bunurile cu deductibilitate limitată, cum sunt mașinile, se aplică oricum plafoanele prevăzute.
Se compară prețul încasat cu valoarea rămasă, încă neamortizată: diferența este un câștig de capital dacă e pozitivă, o pierdere dacă e negativă.
Câștigurile pe bunuri deținute cel puțin o perioadă minimă pot fi împărțite pe mai multe exerciții, ceea ce permite distribuirea sarcinii fiscale în loc de concentrarea ei într-un singur an.
În regimul forfetar costurile nu se deduc analitic, deci nu există amortizare de calculat pentru stabilirea venitului.
Are totuși sens să ții evidența mijloacelor fixe: e utilă pentru limita de cheltuieli cu mijloace fixe prevăzută de regim, pentru eventuala trecere la regimul obișnuit și ca să știi ce deții.
Ținut bine, îți spune ce deții, cât ai dedus deja și ce se întâmplă dacă vinzi. Ținut prost, se reconstituie cu greu după ani.