Definiția
Să locuiești într-o zonă de frontieră și să mergi zilnic la muncă în celălalt stat, cu întoarcere în fiecare zi.
Societăți · Personal în străinătate
Munca salariată în străinătate: deplasare și detașare
A trimite o persoană la muncă în străinătate nu înseamnă un singur lucru: deplasarea, detașarea și transferul au reguli diferite privind impozitele, contribuțiile și documentele. Confundarea lor produce duble impuneri sau contestații.
01 · Distincția
Munca în străinătate: deplasare, detașare, transfer
Distincția nu este formală: ea stabilește tratamentul fiscal al lucrătorului, obligațiile privind contribuțiile și documentele necesare.
| Deplasare (trasferta) | Detașare (distacco) | Transfer (trasferimento) | |
|---|---|---|---|
| Durata | Temporară și ocazională | Temporară, dar prelungită | Definitivă sau pe termen lung |
| Locul de muncă | Rămâne cel inițial | Rămâne cel inițial | Se schimbă în mod stabil |
| Tratamentul financiar | Diurnă de deplasare sau rambursări | Salariu, adesea cu indemnizație | O nouă încadrare salarială |
| Impozitarea | Obișnuită, cu scutiri pentru indemnizații | Se pot aplica salariile convenționale | Depinde de rezidența fiscală dobândită |
| Documentul de asigurări sociale | Formularul A1 în spațiul UE | Formularul A1 sau convenție bilaterală | Înscriere în țara gazdă, cu excepții |
Încadrarea trebuie făcută înainte de plecare și documentată: scrisoare de deplasare sau de detașare, durata prevăzută, tratamentul financiar. Reconstituirea ei ulterior, în fața unui control în două țări diferite, este mult mai grea.
02 · Indemnizațiile
Tratamentul deplasărilor
Sumele plătite pentru deplasare au un regim de scutire parțială, diferit pentru Italia și pentru străinătate și în funcție de modul de rambursare.
- Diurna forfetară este scutită în limita unui plafon zilnic, mai mare pentru deplasările în străinătate.
- Rambursarea detaliată a cheltuielilor documentate nu intră în venit.
- Rambursarea mixtă reduce proporțional plafonul de scutire al diurnei.
- Cheltuielile de călătorie și transport documentate sunt întotdeauna excluse.
- Trasabilitatea plăților este o condiție pentru scutirea unor poziții.
- Deplasările în comuna sediului au un tratament mai puțin favorabil.
Unde se greșește cel mai des
La combinarea diurnei forfetare cu rambursările.
- Plata diurnei întregi și rambursarea în plus a mesei și cazării
- Plafonul de scutire se reduce proporțional
- Partea care depășește devine impozabilă și supusă contribuțiilor
- Trebuie gestionat de la început, în politica firmei
03 · Regimul special
Salariile convenționale
Este regimul care se aplică lucrătorilor care își desfășoară activitatea în străinătate în mod continuu și ca obiect exclusiv al contractului, atunci când sunt îndeplinite condiții precise.
Condițiile
Activitate desfășurată în străinătate în mod continuu și ca obiect exclusiv al contractului, pentru o perioadă minimă în decurs de douăsprezece luni.
Șederea
Lucrătorul trebuie să stea în statul străin un număr minim de zile, calculat după regulile prevăzute de lege.
Baza de impozitare
Se aplică un salariu convențional stabilit anual pe sector și pe categorie, în locul salariului efectiv.
Beneficiul
Când salariul efectiv depășește salariul convențional, diferența nu este impozitată în Italia.
Regimul cere ca lucrătorul să rămână rezident fiscal în Italia: dacă rezidența se mută, condiția dispare și se aplică regulile obișnuite privind rezidența fiscală. Sunt două planuri care trebuie verificate împreună.
04 · Formularul A1
Unde se plătesc contribuțiile în caz de detașare
Principiul general este plata contribuțiilor în țara în care se lucrează, dar există derogări care permit păstrarea situației italiene.
- În spațiul UE se aplică principiul unei singure legislații aplicabile: contribuțiile se plătesc într-un singur stat.
- Detașarea permite păstrarea contribuțiilor în țara de origine, până la o durată maximă.
- Formularul A1 certifică legislația aplicabilă și trebuie cerut înainte de plecare.
- Pentru țările din afara UE se aplică convențiile bilaterale de securitate socială, acolo unde există.
- În lipsa unei convenții, se poate ajunge la dubla plată a contribuțiilor.
- Lucrătorul care activează în mai multe state are reguli proprii pentru stabilirea legislației aplicabile.
Formularul A1 este documentul pe care lucrătorul trebuie să îl poată prezenta la controalele din țara gazdă: fără el, autoritățile locale pot pretinde plata contribuțiilor, iar recuperarea lor ulterioară este complicată. Trebuie cerut și predat înainte de plecare.
05 · Cazul din Torino
Regulile pentru lucrătorii frontalieri
Cine locuiește în Italia și lucrează zilnic într-o țară vecină are reguli proprii, stabilite prin convenții bilaterale.
Impozitarea
Convențiile împart dreptul de impozitare între statul de rezidență și statul în care se lucrează, cu reguli diferite pentru fiecare acord.
Franșiza
Pentru unele țări este prevăzută o parte de venit scutită în Italia, până la o sumă anuală.
Creditul fiscal
Impozitele plătite în străinătate dau dreptul la un credit, în limitele prevăzute.
Contribuțiile
De regulă în țara în care se lucrează, cu formularul A1 care certifică situația.
Elveția
Are reguli proprii, cu distincție între frontalierii vechi și cei noi și cu reguli în schimbare.
06 · Ce trebuie făcut
Ce trebuie pregătit
Documentele trebuie pregătite dinainte, pentru că sunt necesare în două sisteme juridice în același timp.
- Scrisoarea de deplasare sau de detașare, cu durata, locul, atribuțiile și tratamentul financiar.
- Formularul A1 sau un certificat echivalent, cerut înainte de plecare.
- Certificatul de rezidență fiscală, când este necesar pentru aplicarea convenției.
- Evidența zilelor de prezență în străinătate, pentru regimurile care o cer.
- Obligațiile din țara gazdă: notificările prealabile de detașare, acolo unde sunt prevăzute.
- Coordonarea dintre fluturașul de salariu italian și eventualele obligații locale.
Multe țări din UE cer o notificare prealabilă a detașării către propriile autorități, cu sancțiuni pentru firma care nu o face. Este o obligație locală, separată de formularul A1, care trebuie verificată țară cu țară înainte de fiecare trimitere a personalului.
Întrebări frecvente
Întrebările care revin cel mai des
Angajatul meu lucrează șase luni în Germania. Unde plătește impozitele?
Depinde de încadrare și de convenția aplicabilă. Dacă rămâne rezident fiscal în Italia, venitul este impozitat aici, cu un credit pentru impozitele eventual plătite în străinătate.
Dacă sunt îndeplinite condițiile regimului salariilor convenționale, baza de impozitare italiană se stabilește pe valori convenționale în locul salariului efectiv. Trebuie verificat de la caz la caz.
Ce este formularul A1 și este necesar întotdeauna?
Este documentul care certifică ce legislație de securitate socială se aplică lucrătorului și este necesar pentru toate deplasările în UE, SEE și Elveția.
Fără el, autoritățile țării gazdă pot pretinde plata contribuțiilor locale. Se cere de la INPS (institutul italian de asigurări sociale) înainte de plecare și se predă lucrătorului, care trebuie să îl poată prezenta.
Diurnele de deplasare sunt întotdeauna scutite?
Doar în limita plafoanelor zilnice prevăzute și cu reguli care se schimbă după cum se rambursează sau nu și masa și cazarea.
Dacă plătești diurna forfetară întreagă și rambursezi în plus cheltuielile documentate, plafonul de scutire se reduce proporțional: partea care depășește devine impozabilă și supusă contribuțiilor.
Sunt frontalier în Elveția. Cum funcționează?
Elveția are reguli proprii, cu distincție între frontalierii vechi și cei noi și cu reguli care s-au schimbat în ultimii ani.
Impozitarea este împărțită între cele două state după acordul aplicabil, cu o franșiză de venit scutit în Italia până la o sumă anuală. Merită să îți verifici situația, pentru că diferențele de tratament între categorii sunt importante.
Să vorbim
Formularul A1 se cere înainte de plecare, nu după
Fără el, lucrătorul riscă să fie supus plății contribuțiilor în țara gazdă. Este documentul care evită plata dublă.