Totalizarea
Perioadele lucrate în ambele state se însumează pentru a verifica dacă atingi condițiile minime de acces la pensie.
Ghișeul român · Situații transfrontaliere
Lucrezi în Italia, familia e în România
Lucrezi în Italia, familia e în România: este situația cea mai frecventă și cea mai prost explicată, iar cele două administrații nu vorbesc între ele decât prin reguli pe care nimeni nu ți le explică la angajare.
01 · Întrebarea de bază
Rezidența fiscală se decide, nu se alege
Nu contează cetățenia și nu contează unde te simți acasă. Italia te consideră rezident fiscal dacă, pentru mai mult de jumătate din an, se verifică chiar și una singură dintre aceste condiții.
Înscrierea la anagrafe
Ești înscris în registrul populației rezidente al unei Comune italiene. Mulți o fac pentru cardul sanitar, fără să știe ce declanșează.
Domiciliul
Centrul relațiilor tale personale și familiale este în Italia. Aici cântărește mult unde locuiesc soțul sau soția și copiii.
Șederea obișnuită
Ești prezent fizic în Italia pentru cea mai mare parte a anului. Se numără pe zile.
Dacă ești rezident fiscal în Italia, declari în Italia toate veniturile, inclusiv cele din România: chirii, dobânzi, o eventuală activitate. Italia nu impozitează doar ce intră în țară: impozitează venitul mondial.
02 · Convenția
Cum eviți dubla impunere
Între Italia și România există o convenție împotriva dublei impuneri. Nu funcționează automat: trebuie invocată corect, în declarația potrivită, cu documentele care dovedesc impozitul plătit efectiv în celălalt stat.
- Salariul câștigat în Italia se impozitează în Italia, unde se prestează munca.
- Chiria unui apartament din România, dacă ești rezident în Italia, se declară și aici, cu credit pentru impozitul plătit acolo.
- Dobânzile și dividendele urmează reguli proprii în convenție, cu cote maxime de reținere la sursă.
- Creditul fiscal este limitat la impozitul italian datorat pe acel venit: dacă România a impozitat mai mult, diferența în general se pierde.
- Regula de departajare: dacă ambele state te consideră rezident, convenția decide, uitându-se la locuința permanentă, la centrul intereselor vitale, la șederea obișnuită și abia la final la cetățenie.
Documentația contează mai mult decât raționamentul. Un certificat de rezidență fiscală și dovada impozitului plătit valorează, într-o verificare, mai mult decât orice explicație.
03 · Prestațiile familiale
Cine plătește alocația dacă copiii sunt în România
Aici intervin normele europene de coordonare a sistemelor de securitate socială, care nu decid dacă ai dreptul, ci care stat plătește primul și care eventual completează.
- Prevalează în general statul în care se desfășoară activitatea lucrativă: dacă lucrezi în Italia, Italia este de regulă competentă cu titlu principal.
- Dacă ambii părinți lucrează în state diferite, ordinea de competență se stabilește după criterii precise, printre care reședința copiilor.
- Statul secundar plătește diferența, dacă prestația sa este mai mare decât cea a statului principal.
- Cererea se depune oricum, chiar dacă copiii nu locuiesc în Italia: refuzul preventiv, „oricum nu mi-o dau", este cel mai costisitor.
- Sunt necesare formularele europene care atestă situația familială și eventualele prestații deja primite în celălalt stat.
Ce blochează practic dosarul
Nu regula, ci documentele.
- Certificate românești fără traducere legalizată sau apostilă
- Date anagrafice scrise diferit în cele două state
- Lipsa declarației privind prestațiile primite în România
- IBAN pe numele altei persoane decât solicitantul
04 · Nucleul
Cum se compune ISEE dacă familia e în România
Întrebarea revine la fiecare campanie: cine intră în nucleu dacă soția și copiii au rămas în România?
Nucleul se construiește pornind de la starea de familie anagrafică italiană. Cine nu figurează acolo, în general nu intră, dar există excepții care includ soțul cu reședință diferită, și ele contează.
- Se declară oricum veniturile și patrimoniul pe care le deții, inclusiv cele din România.
- Un apartament în România intră în patrimoniul imobiliar și ridică indicatorul.
- Conturile deschise în România sunt rapoarte financiare ca oricare altele: sold la 31 decembrie și sold mediu anual.
- Omiterea lor nu le ascunde: schimbul automat de informații între administrațiile fiscale funcționează și între Italia și România.
- Un ISEE cu neconcordanțe nu produce efecte depline, iar prestația se blochează.
05 · Anii lucrați în două state
Contribuțiile plătite în Italia și în România
Anii de muncă nu se pierd trecând frontiera, dar nici nu se contopesc automat într-o singură pensie. Funcționează pe principiul totalizării.
Plata pro rata
Fiecare stat plătește partea sa, calculată pe contribuțiile efectiv versate acolo. Vei primi două pensii, nu una.
Cererea unică
Se depune într-un singur stat, care apoi comunică cu celălalt. Nu trebuie două cereri separate.
Extrasul de cont
Merită verificat din timp în ambele state: perioadele lipsă se recuperează mult mai ușor la douăzeci de ani decât la șaizeci.
Verificarea extrasului contributiv italian este gratuită și se face online. Este cel mai bun raport între timpul investit și problemele evitate, mai ales pentru cine a lucrat cu contracte scurte sau la mai mulți angajatori.
06 · Ce cere Italia
Documentele românești și cum le vrea administrația italiană
Aproape toate întârzierile pe care le văd nu vin din reguli, ci din forma documentelor.
- Certificatele de stare civilă românești au nevoie de traducere legalizată; pentru unele proceduri e cerut și formatul multilingv european, care evită traducerea.
- Apostila nu e necesară între state membre pentru documentele acoperite de regulamentul european, dar pentru celelalte da: se verifică caz cu caz.
- Numele și prenumele trebuie să coincidă cu cele din documentele italiene: o diacritică diferită blochează încrucișarea datelor.
- Codul fiscal italian e obligatoriu pentru orice: fără el nu se depune nimic.
- SPID sau CIE pentru accesul la portalurile publice: se obțin și fiind cetățean român rezident în Italia.
- Certificatul de rezidență fiscală românesc, dacă susții că nu ești rezident în Italia.
Întrebări frecvente
Întrebările care revin cel mai des
Lucrez în Italia dar familia e în România. Unde plătesc impozitele?
Salariul câștigat în Italia se impozitează în Italia, pentru că munca se prestează aici. Ce se schimbă, în funcție de rezidența ta fiscală, este ce altceva trebuie să declari în Italia.
Dacă ești rezident fiscal italian, declari aici și veniturile din România, cu creditul pentru impozitul plătit acolo. Dacă nu ești rezident, declari în Italia doar veniturile de sursă italiană.
Pot cere alocația pentru copii care locuiesc în România?
Da, cererea se depune. Normele europene de coordonare stabilesc care stat plătește cu titlu principal și care eventual completează diferența, dar dreptul nu dispare pentru că copiii locuiesc în alt stat membru.
Ce trebuie pregătit sunt formularele europene și documentația privind eventualele prestații deja primite în România. E partea care ia timp, nu decizia.
Am un apartament în România. Trebuie să îl declar în Italia?
Dacă ești rezident fiscal în Italia, da: intră în monitorizarea fiscală a bunurilor deținute în străinătate, cu impozitul patrimonial prevăzut, și intră și în ISEE.
Se declară chiar dacă e gol și nu produce nimic. Obligația este legată de deținere, nu de venit.
Anii lucrați în România îmi folosesc la pensia italiană?
Folosesc pentru a atinge condițiile de acces, prin totalizare. Nu măresc însă cuantumul pensiei italiene: fiecare stat plătește pro rata, pe contribuțiile versate acolo.
În practică vei primi două pensii distincte. Cererea se depune într-un singur stat, care se ocupă de comunicarea cu celălalt.
Să vorbim
Prima întrebare nu e cât plătești. E unde ești rezident
De răspunsul la asta depind toate celelalte: ce declari, unde, și cine îți datorează prestațiile pentru copii.