Întreprinderea familială
Titularul rămâne unul singur. Împărțirea a până la 49% din venit. Colaboratorii nu au nicio răspundere față de terți.
Partita IVA · Forme de colaborare
Este instrumentul prin care titularul unei firme individuale recunoaște oficial munca membrilor familiei care colaborează în activitate, împărțind între ei o parte din venit. Nu este o societate: titularul rămâne unul singur.
Întreprinderea familială este reglementată de Codul civil și rămâne din toate punctele de vedere o întreprindere individuală: titularul este unul singur, partita IVA (codul de TVA italian) este a lui, răspunderea față de terți este a lui.
Membrilor familiei care lucrează în mod continuu în întreprindere legea le recunoaște unele drepturi: la întreținere, la participarea la profit și la bunurile cumpărate din acesta și la participarea la deciziile extraordinare privind gestiunea.
Pe plan fiscal, efectul este posibilitatea de a atribui colaboratorilor o parte din venitul întreprinderii, în limita totală de patruzeci și nouă la sută.
Cercul este definit de lege și nu poate fi extins prin acord între părți.
Pentru ca împărțirea venitului să fie recunoscută fiscal, întreprinderea familială trebuie să rezulte dintr-un act autentic sau dintr-un înscris sub semnătură privată autentificat, întocmit înainte de perioada fiscală la care se referă.
Indică membrii familiei care participă, gradul de rudenie și cotele de participare la profit.
Actul trebuie să fie anterior începutului perioadei fiscale: nu îl poți constitui în decembrie ca să împarți venitul anului care se încheie.
Fiecare colaborator trebuie înscris la INPS (institutul italian de asigurări sociale), în fondul corespunzător activității întreprinderii.
Titularul atestă în declarație cotele cuvenite efectiv și munca prestată de fiecare colaborator.
Venitul întreprinderii poate fi atribuit colaboratorilor până la un maximum total de patruzeci și nouă la sută, proporțional cu munca prestată efectiv în mod continuu și preponderent.
Avantajul vine din progresivitatea cotelor de impozit: două venituri medii plătesc în total mai puțin decât un venit mare concentrat pe o singură persoană. La același venit al întreprinderii, sarcina fiscală totală a familiei scade.
| Aspect | Regula |
|---|---|
| Cota maximă totală pentru colaboratori | Patruzeci și nouă la sută din venitul întreprinderii |
| Criteriul de împărțire | Proporțional cu munca prestată, nu după voința părților |
| Momentul atribuirii | Prin transparență, indiferent de plata efectivă a sumelor |
| Pierderile | Nu se atribuie colaboratorilor: rămân în sarcina titularului |
| Câștigurile din vânzarea afacerii | Rămân ale titularului |
| Regimul forfetar | Împărțirea nu este admisă: venitul rămâne în întregime al titularului |
În regimul forfetar întreprinderea familială nu produce avantajul fiscal.
Fiecare colaborator din familie trebuie înscris la fondul meșteșugarilor sau comercianților, cu aceleași mecanisme prevăzute pentru titular: o componentă fixă pe venitul minim și un procent pe partea care depășește acest minim.
Când un membru al familiei lucrează stabil în activitate, întreprinderea familială nu este singura soluție posibilă.
Titularul rămâne unul singur. Împărțirea a până la 49% din venit. Colaboratorii nu au nicio răspundere față de terți.
Toți asociații devin titulari, cu răspundere nelimitată în SNC. Împărțire liberă, după cote.
Răspundere limitată și o structură mai solidă, cu costuri de administrare mai mari și mai multe obligații.
Membrul familiei angajat are protecție deplină, dar costul muncii este mai mare, iar deductibilitatea urmează reguli specifice între membrii familiei.
Nu. Actul trebuie să fie anterior începutului perioadei fiscale la care se referă împărțirea.
Un act încheiat astăzi produce efecte fiscale din anul următor. Este limita pe care trebuie s-o cunoști prima, pentru că nu are remediu.
Colaborarea în întreprinderea familială trebuie să fie continuă și preponderentă. Un alt loc de muncă cu normă întreagă face greu de susținut această cerință.
Preponderența se evaluează concret, după timpul dedicat și contribuția efectivă, nu după declarația părților.
E nevoie de un act autentic sau de un înscris sub semnătură privată autentificat: în ambele cazuri este necesară intervenția notarului.
Un simplu înscris sub semnătură privată nu este suficient pentru recunoașterea fiscală a împărțirii venitului.
Încetarea colaborării trebuie formalizată, cu efect asupra împărțirii venitului și asupra situației contributive.
Colaboratorul își păstrează drepturile dobândite până în acel moment, inclusiv participarea la bunurile cumpărate din profit, care poate da naștere unei lichidări ce trebuie reglementată.
Avantajul fiscal există și se poate măsura, dar se sprijină pe o condiție de fond care trebuie să reziste la un control.