Acceptarea moștenirii
Poate fi expresă, prin act notarial, sau tacită, când moștenitorul face acte care presupun voința de a accepta. Pentru imobile este necesară transcrierea.
Persoane fizice · Succesiuni
Este momentul în care o familie trebuie să se ocupe de birocrație în perioada cea mai grea pentru asta. Termenul obișnuit este de douăsprezece luni de la deces, iar între timp conturile rămân blocate, iar imobilele sunt pe numele celui care nu mai este.
Sunt obligați să o depună moștenitorii, persoanele chemate la moștenire care nu au renunțat la ea, legatarii, administratorii moștenirii și curatorii moștenirii vacante. Este suficient ca unul singur dintre cei obligați să depună declarația pentru ca toți ceilalți să fie scutiți de obligație.
Declarația nu trebuie depusă atunci când sunt îndeplinite în același timp trei condiții: moștenirea revine soțului sau soției și rudelor în linie directă, activul moștenirii nu depășește o sută de mii de euro și nu cuprinde imobile sau drepturi reale asupra imobilelor.
Consecința practică este clară: dacă în moștenire există chiar și doar o cotă dintr-un imobil, declarația se depune oricum, chiar și atunci când nu este niciun impozit de plătit. Este greșeala cea mai frecventă și iese la iveală după ani de zile, când vrei să vinzi.
Declarația se depune online la Agenzia delle Entrate (administrația fiscală italiană) în termen de douăsprezece luni de la data deschiderii succesiunii, care coincide de regulă cu data decesului.
În unele situații speciale termenul curge diferit: pentru moștenitorii care acceptă sub beneficiu de inventar curge de la expirarea termenului pentru întocmirea inventarului, iar pentru curatorii moștenirii vacante, de la numire.
Dacă termenul expiră fără depunere, se mai poate remedia prin ravvedimento operoso (corectarea voluntară), plătind impozitul datorat cu o sancțiune redusă, cu atât mai mică cu cât întârzierea e mai scurtă. Regularizarea rămâne posibilă cât timp nu a fost comunicat un act de control fiscal.
Sistemul italian este printre cele mai favorabile din Europa, cu praguri de scutire ridicate pentru rudele cele mai apropiate. Impozitul pe succesiune se aplică doar pe partea de valoare care depășește pragul, cu cote diferite în funcție de gradul de rudenie.
| Beneficiar | Prag de scutire pentru fiecare moștenitor | Cota pe partea care depășește pragul |
|---|---|---|
| Soț sau soție și rude în linie directă | 1.000.000 € | 4% |
| Frați și surori | 100.000 € | 6% |
| Alte rude până la gradul 4 și afini în limitele legii | niciunul | 6% |
| Orice altă persoană | niciunul | 8% |
| Beneficiar cu handicap grav recunoscut | 1.500.000 € | după gradul de rudenie |
Este etapa care cere cel mai mult timp, mai ales când patrimoniul este complex sau când moștenitorii nu au o imagine completă a situației celui decedat.
Certificatul bancar cu soldurile la data decesului. Trebuie cerut fiecărei bănci, iar timpul de eliberare variază mult: de la câteva zile la mai multe săptămâni.
Declarația nu închide dosarul: deschide etapa în care patrimoniul devine efectiv disponibil pentru moștenitori.
Volturele catastale (transcrierile la cadastru) actualizează la cadastru numele proprietarilor imobilelor. Cu declarația online, cererea se face de regulă în același timp, dar în unele cazuri (imobile cu neconcordanțe cadastrale, drepturi speciale, imobile în mai multe provincii) trebuie depuse separat.
Deblocarea conturilor bancare cere ca moștenitorii să prezinte băncii actele prevăzute: copia declarației de succesiune depuse, actele de identitate, declarația pe propria răspundere cu valoare de act notorial privind calitatea de moștenitor și, când se cere, acceptarea moștenirii. Fiecare bancă are procedura și termenele ei.
Din acel moment se schimbă și obligațiile fiscale curente: imobilele moștenite intră în declarația de venit a moștenitorilor, IMU (impozitul local pe proprietate) este datorat de ei, fiecare pentru cota sa, din luna decesului, iar contractele de închiriere în curs trebuie gestionate de noii titulari.
Poate fi expresă, prin act notarial, sau tacită, când moștenitorul face acte care presupun voința de a accepta. Pentru imobile este necesară transcrierea.
Trebuie să fie formală, primită de notar sau de grefier. Cine renunță este considerat ca și cum nu ar fi fost niciodată chemat, iar cota lui trece la ceilalți.
Limitează răspunderea moștenitorului la bunurile moștenite. Este obligatoriu pentru minori și pentru persoanele fără capacitate. Are termene și formalități stricte.
Trebuie evaluată înainte de a face acte care valorează ca acceptare tacită: după aceea, alegerea nu mai este posibilă.
Dacă în moștenire există imobile sau drepturi reale asupra imobilelor, da: declarația este obligatorie indiferent de impozitul datorat, care în majoritatea cazurilor este zero datorită pragurilor de scutire.
Fără declarație, imobilele rămân la cadastru pe numele celui decedat, iar asta te împiedică să le vinzi, să le ipotechezi și adesea chiar să le administrezi. Este o problemă care apare întotdeauna, doar mai târziu.
Trebuie separate două costuri. Impozitele datorate statului (succesiune, ipotecar, cadastral, timbre) depind de patrimoniu și de gradul de rudenie, iar pentru o moștenire obișnuită în familie, cu un imobil, se opresc adesea la minimele legale.
Onorariul profesional depinde în schimb de complexitate: numărul moștenitorilor, numărul și tipul imobilelor, existența unor părți sociale, nevoia de a reconstitui situații cadastrale neactualizate. Se stabilește în scris înainte de a începe.
Băncile blochează conturile când află de deces și le deblochează doar pe baza actelor de succesiune. Este motivul principal pentru care nu merită să amâni dosarul.
Unele bănci permit, înainte de deblocarea completă, plata directă a unor cheltuieli anume, cum sunt cele de înmormântare, pe baza facturilor. Trebuie verificat de la caz la caz cu banca.
Da. Donațiile făcute în timpul vieții de cel decedat în favoarea aceluiași beneficiar micșorează pragul de scutire disponibil la momentul succesiunii. Este așa-numitul coacervo (cumularea donațiilor), care trebuie reconstituit pentru a stabili corect impozitul.
De aceea, printre actele de strâns sunt și actele de donație anterioare: dacă le omiți, calculul iese greșit, iar biroul fiscal îl poate rectifica.
Nu, una singură. Declarația depusă de una dintre persoanele obligate îi scutește pe toți ceilalți. În declarație trebuie însă trecuți toți moștenitorii, cu cotele lor.
Impozitele calculate de declarant se plătesc integral la depunere; împărțirea lor între moștenitori este treaba lor și nu privește administrația fiscală.
Soți cu două reședințe, al doilea garaj, casa dată copilului, imobilul moștenit, casa atribuită după separare: cazurile IMU care ridică cele mai multe întrebări și cum se interpretează.
Citește articolulÎntre găsirea actelor, extrasele de la cadastru, extrasele bancare la data decesului și eventualele neînțelegeri între moștenitori, timpul trece repede. E mai bine să începi devreme.