Impozitul substitutiv
Prima suportă un impozit substitutiv redus în locul impozitării obișnuite, în limita unei sume și a unui venit al lucrătorului.
Societăți · Personal
Ca să-i dai unui angajat o sută de euro net, firma plătește mult mai mult de o sută de euro. Unele sume, în schimb, nu intră în venit: la același cost, lucrătorul primește o valoare mult mai mare. Acesta este tot sensul welfare aziendale (pachetul de beneficii oferit de firmă).
Salariul obișnuit suportă impozite și contribuții: între costul pentru firmă și netul de pe fluturaș diferența este mare. Unele sume, în schimb, nu intră în venitul din muncă salariată și ajung la lucrător în întregime.
Fiecare are condiții proprii: nu ajunge să acorzi beneficiul, trebuie respectată forma prevăzută.
| Elementul | Condiția |
|---|---|
| Tichete de masă | În limita unui plafon zilnic, diferit pentru tichetele pe hârtie și cele electronice |
| Fringe benefit în natură | Bunuri și servicii în limita unui plafon anual total |
| Servicii de educație și instruire | Pentru membrii familiei, acordate tuturor angajaților sau unor categorii |
| Asistență pentru membrii de familie vârstnici sau dependenți | Cu aceleași condiții de generalitate |
| Pensie suplimentară și asistență medicală complementară | Contribuții la fonduri și case, în limitele prevăzute |
| Transport public | Abonamente pentru lucrător și membrii familiei |
| Prime de rezultat convertite în welfare | Cu acord colectiv și obiective verificabile |
Generalitatea sau categoriile omogene.
Este fringe benefit-ul cel mai răspândit și are o reglementare proprie, bazată pe valori convenționale.
Se stabilește aplicând un procent la costul convențional pe kilometru pentru un kilometraj anual stabilit, cu cote diferențiate după emisiile vehiculului.
Valoarea stabilită astfel intră în venitul angajatului, după scăderea sumelor eventual reținute.
Deductibilitatea costurilor vehiculului dat în folosință mixtă este mai largă decât la mașina de firmă obișnuită. Vezi mașina și cheltuielile deductibile.
Atribuirea se formalizează în scris, cu indicarea modului de folosire.
Un plan bine construit este un document, nu o obișnuință: stabilește cine primește ce, după ce criterii și în ce limite.
Primele legate de creșterea productivității, a rentabilității, a calității sau a eficienței beneficiază de un impozit substitutiv redus și pot fi convertite în servicii de welfare.
Prima suportă un impozit substitutiv redus în locul impozitării obișnuite, în limita unei sume și a unui venit al lucrătorului.
Este nevoie de un contract la nivel de firmă sau teritorial, depus, cu obiective măsurabile și verificabile.
Nu ajunge să fixezi un obiectiv: creșterea trebuie să se fi realizat efectiv în perioada respectivă.
Dacă lucrătorul alege să convertească prima în servicii de welfare, suma nu intră deloc în venit.
Este dublu: niciun impozit pentru lucrător și nicio contribuție pentru firmă.
Acordul se depune online în termenul prevăzut: fără depunere, facilitatea nu se aplică.
Sunt aproape toate formale și tocmai de aceea pot fi evitate.
Pentru elementele care cer acordarea către toți angajații sau către categorii omogene, nu: un beneficiu atribuit unei singure persoane alese discreționar este salariu în toată regula, cu impozite și contribuții.
Poți însă defini o categorie omogenă după criterii obiective (nivel, funcție, vechime, sediu), cu condiția să nu fie construită ca să identifice o singură persoană.
Devine impozabilă întreaga sumă, nu doar partea care depășește. Este regula care face esențială urmărirea valorii totale atribuite fiecărui angajat în cursul anului.
Trebuie adunate toate elementele relevante, inclusiv mașina în folosință mixtă. Dacă depășești limita cu câțiva euro, poți ajunge la impozitarea întregului beneficiu.
Pentru lucrător aproape întotdeauna da: prima convertită în servicii de welfare nu intră deloc în venit, în timp ce plătită în bani suportă cel puțin impozitul substitutiv.
Pentru firmă avantajul este suplimentar, pentru că pe partea convertită nu se datorează contribuții. Alegerea trebuie însă să rămână a lucrătorului și trebuie prevăzută în acordul colectiv.
Nu întotdeauna. Un plan de welfare poate fi instituit printr-un regulament unilateral al firmei, cu condiția să se adreseze tuturor angajaților sau unor categorii omogene.
Acordul colectiv este în schimb necesar pentru primele de rezultat cu impozitare redusă și pentru conversia lor în welfare. Sunt două instrumente distincte, folosite adesea împreună.
Regulamentul, categoriile omogene, trasabilitatea: acestea sunt condițiile care fac scutirea apărabilă.