Să nu faci nimic
Lași imobilul să treacă prin succesiune. Impozitele sunt aceleași, iar proveniența din succesiune nu creează probleme la vânzare.
Imobile · Transferuri în familie
Donația unui imobil în Italia este aproape întotdeauna ușoară din punctul de vedere al impozitelor, iar asta o face atractivă. Problema este alta și îl privește pe copil: o casă primită prin donație este greu de vândut și aproape imposibil de ipotecat timp de douăzeci de ani.
Impozitul pe donații se aplică valorii care depășește un prag scutit (franchigia), iar atât pragul, cât și cota depind de gradul de rudenie dintre donator și beneficiar.
| Beneficiar | Prag scutit | Cota pe partea care depășește |
|---|---|---|
| Soțul sau soția și rudele în linie directă | Ridicat, pentru fiecare beneficiar | Cea mai mică |
| Frați și surori | Mai redus | Intermediară |
| Alte rude până la gradul al patrulea și afini | Niciunul | Intermediară |
| Alte persoane | Niciunul | Cea mai ridicată |
| Persoane cu dizabilitate gravă | Foarte ridicat, indiferent de relație | După relația de rudenie |
Este punctul pe care aproape nimeni nu-l explică dinainte și care se descoperă după ani, când copilul încearcă să vândă sau să ceară un credit ipotecar.
Moștenitorii rezervatari ai donatorului (soțul sau soția, copiii și, în lipsa lor, ascendenții) pot acționa pentru reducerea donațiilor care le-au lezat rezerva succesorală. Iar acțiunea poate ajunge să lovească imobilul aflat în mâinile celui care l-a cumpărat, nu doar pe cel care a primit donația.
Cum se prezintă problema, în practică.
Aproape întotdeauna există o cale care atinge același obiectiv fără să creeze problema provenienței din donație. Care anume depinde de ce vrei să obții cu adevărat.
Lași imobilul să treacă prin succesiune. Impozitele sunt aceleași, iar proveniența din succesiune nu creează probleme la vânzare.
Părintele păstrează folosința și cedează nuda proprietate. Reduce baza impozabilă, dar nu rezolvă problema provenienței.
Legitimă, dacă prețul este real și plata trasabilă. Costă mai multe impozite, dar proveniența este curată.
Pactul de familie, pentru transferul de firme și participații, cu participarea rezervatarilor, care face transferul stabil.
Se combină cu donația: ceilalți copii renunță la acțiunea în restituire, iar imobilul devine vandabil.
Nu transferă imediat, dar permite să orientezi atribuirea cu respectarea cotelor de rezervă.
Este un detaliu tehnic cu consecințe concrete și merge în sens opus față de succesiune.
Actul este doar primul pas. Restul îl face în mare parte notarul, dar unele consecințe rămân în sarcina părților.
Se ocupă notarul. Data transcrierii este cea de la care curg cei douăzeci de ani relevanți pentru terții cumpărători.
Transferul în cadastru se face automat din actul notarial. Trebuie totuși verificat: o voltura lipsă iese la iveală mereu în momentul cel mai prost.
Contribuabilul se schimbă de la data actului, cu calcul pe luni. Cel care primește donația trebuie să ia în calcul noul IMU (impozitul local pe proprietăți).
Din acel an imobilul intră în declarația celui care a primit donația și în ISEE-ul lui.
Să primești un imobil nu înseamnă doar un câștig: se schimbă poziția celui care îl primește față de o serie de prestații.
Nu, dimpotrivă: pragul scutit se aplică pentru fiecare beneficiar, deci o donație către doi copii dublează pragul total disponibil.
Atenție însă la cumul: donațiile anterioare făcute aceluiași copil se adună și îi consumă pragul, chiar și la distanță de mulți ani.
Juridic da, este a lui. Practic va întâmpina dificultăți până vor trece douăzeci de ani de la transcrierea donației, pentru că atât cumpărătorii, cât și băncile se tem de acțiunea rezervatarilor.
Soluția cea mai solidă este renunțarea la acțiunea în restituire din partea celorlalți rezervatari, care însă cere acordul lor și trebuie obținută cât timp relațiile sunt bune.
Din punctul de vedere al impozitelor, cele două căi sunt foarte asemănătoare, pentru că pragurile și cotele coincid, iar baza impozabilă este în ambele cazuri valoarea cadastrală.
Diferența este în altă parte: imobilul moștenit nu are probleme la vânzare, cel donat da. La cost fiscal egal, succesiunea este aproape întotdeauna mai simplă pentru cel care primește.
Da, și este forma cea mai răspândită: donezi nuda proprietate și îți păstrezi dreptul de a locui sau de a încasa chiriile până la deces.
Reduce baza impozabilă proporțional cu vârsta donatorului, dar nu rezolvă problema provenienței din donație: aceea rămâne identică.
Dacă cel care primește va trebui să vândă sau să ia un credit ipotecar, donația îi poate crea o problemă pe care economia de impozit nu o compensează.