Persoane fizice · Regim facilitat
Regulile regimului forfetar (regime forfettario) sunt naționale, costurile pe care le plătești nu. O parte consistentă din ce se plătește pe o partita IVA (codul de TVA italian pentru activitate independentă) în regim obișnuit este decisă de Regiunea Piemont și de Comune di Torino (primăria), iar exact acea parte nu se plătește în regimul forfetar. De aceea aceeași cifră de afaceri produce la Torino o economie diferită de cea din alte locuri.
Cine este în regim obișnuit plătește IRPEF (impozitul pe venitul persoanelor fizice) către stat și, peste el, două cote adiționale: una regională, decisă de Piemont, și una comunală, decisă de Comune în care ai rezidența la 1 ianuarie. Sunt procente care se aplică venitului impozabil și nu depind de cât de priceput ești la gestionarea costurilor: le plătești și atât.
Regimul forfetar înlocuiește IRPEF și cotele adiționale cu un singur impozit substitutiv. Asta înseamnă că cine este în regim forfetar și locuiește la Torino nu plătește nici cota adițională regională a Piemontului, nici pe cea comunală a orașului Torino. Nu este un detaliu: la venituri medii este o sumă care se măsoară în sute de euro pe an.
Cotele adiționale se schimbă în timp, iar cea comunală poate diferi și de la o localitate la alta din jurul orașului: cine are rezidența la Moncalieri sau la Rivoli are o cotă diferită de cine o are în oraș. De aceea comparația dintre regimul forfetar și cel obișnuit trebuie refăcută cu cifrele anului în curs și ale Comune potrivit, nu cu un tabel generic găsit pe internet.
Limita este de 85.000 € încasări sau onorarii primite în an. Contează încasatul, nu facturatul: o factură emisă în decembrie și plătită în ianuarie se socotește în anul încasării.
Angajatul care deschide partita IVA pentru o a doua activitate. Funcționează, dar cu două limite de verificat înainte.
În regimul forfetar costurile nu se deduc unul câte unul. Încasărilor li se aplică un coeficient de profitabilitate stabilit prin lege în funcție de codul ATECO (codul activității), iar pe acel procent se calculează contribuțiile și impozitul. Restul este considerat cost, fie că l-ai suportat, fie că nu.
Aici se vede dacă regimul merită sau nu: cine are costuri reale mult sub cota forfetară câștigă, cine are mai multe pierde. Un consultant care lucrează de acasă cu un laptop are costuri reale foarte mici și un coeficient de 78%: forfetul îl penalizează puțin. Un comerciant cu depozit, chirie și personal are costuri reale mari și un coeficient de 40%: acolo calculul trebuie făcut serios.
| Tipul de activitate | Coeficient | Ce înseamnă |
|---|---|---|
| Profesioniști și activități de servicii | 78% | Se impozitează aproape tot ce se încasează: merită pentru cine are puține costuri |
| Intermediari în comerț | 62% | Agenți și reprezentanți comerciali |
| Comerț cu ridicata și cu amănuntul | 40% | Forfetul recunoaște costuri mari: atenție dacă ale tale sunt mai mici |
| Alimente și băuturi | 40% | Baruri, restaurante, servire de alimente |
| Construcții și activități imobiliare | 86% | Coeficientul cel mai mare: aproape niciun cost forfetar recunoscut |
| Alte activități economice | 67% | Categorie reziduală, de verificat pe codul exact |
Cine se uită doar la 15% (sau la 5% din primii cinci ani) uită partea cea mai mare. Pe venitul calculat cu coeficientul se plătesc întâi contribuțiile sociale și abia apoi, pe venitul rămas după contribuții, se calculează impozitul substitutiv.
Profesioniști fără casă proprie de asigurări, care plătesc la fondul separat al INPS (institutul național de asigurări sociale). Cotă proporțională cu venitul, fără minim: dacă nu facturezi, nu plătești. Este regimul cel mai ușor pentru cine pornește greu.
Contribuții fixe minime datorate chiar și la venit zero, plus o cotă procentuală peste minim. Trebuie puse în buget înainte de deschidere.
Avocații, medicii, inginerii și alte ordine profesionale plătesc la propria casă, după reguli proprii, pe care regimul forfetar nu le modifică.
Meșteșugarii și comercianții în regim forfetar pot cere reducerea contribuțiilor. Se cere într-un termen precis și influențează creditarea pentru pensie.
Cine se înscrie în Registro Imprese plătește în fiecare an taxa anuală către Camera de Comerț din Torino. Nu este un impozit pe venit: se plătește și când ai pierdere.
Regimul forfetar este prezentat aproape întotdeauna ca alegerea evidentă. Nu este. Există situații în care costă mai mult și altele în care costă la fel, dar îți ia instrumente.
Se alege codul ATECO, se verifică coeficientul și se stabilește casa de asigurări sociale. Este partea care contează cel mai mult și se face înaintea oricărui formular.
Pentru profesioniști ajunge formularul depus la Agenzia delle Entrate (administrația fiscală italiană). Pentru firme e nevoie de procedura ComUnica, care deschide dintr-odată partita IVA, înscrierea în Registro Imprese din Torino și poziția la INPS.
În funcție de activitate poate fi necesară SCIA (declarația de începere a activității) la Sportello Unico (ghișeul unic) al Comune di Torino, înscrierea în registre sau liste profesionale ori cerințe profesionale specifice.
Obligatorie și pentru cei în regim forfetar. Se configurează canalul de transmitere și se emite prima factură, cu taxa de timbru acolo unde este prevăzută.
Depinde de trei lucruri: coeficientul activității tale, costurile pe care le ai efectiv și deducerile personale pe care le-ai pierde. Nu există un procent valabil pentru toată lumea.
Calculul se face punând cele două ipoteze una lângă alta, pe aceleași cifre, inclusiv cotele adiționale regionale și comunale pe care în regimul forfetar nu le plătești. Este o jumătate de oră de lucru și rămâne valabil pentru toți anii următori.
După depășirea pragului ieși din regim începând cu anul următor. Dacă însă depășești 100.000 €, ieșirea este imediată, încă din anul în curs, cu obligația de a aplica IVA din momentul depășirii.
Este motivul pentru care cine se apropie de prag trebuie să țină sub control încasările lună de lună, nu să afle la final.
Pentru regimul forfetar nu, pentru că nu plătești cote adiționale în niciunul dintre cazuri. S-ar schimba însă, și încă mult, în regim obișnuit, unde cota adițională comunală urmează Comune de rezidență la 1 ianuarie.
Este unul dintre elementele care fac ca comparația dintre cele două regimuri să difere de la o persoană la alta, chiar la aceeași cifră de afaceri.
Nu. Trebuie să nu fi exercitat activitate de firmă sau profesională în ultimii trei ani, noua activitate să nu fie o simplă continuare a uneia anterioare și, dacă preiei activitatea altcuiva, încasările să nu depășească pragul.
Condiția simplei continuări este cea care produce cele mai multe contestații: cine deschide partita IVA ca să facă, independent, aceeași muncă pe care o făcea ca angajat pentru același client trebuie evaluat cu atenție.
Nu. În regimul forfetar niciun cost nu se deduce analitic: coeficientul le ia deja în calcul în mod forfetar, fie că le-ai avut, fie că nu.
Singura sumă care se scade din venitul calculat sunt contribuțiile sociale obligatorii plătite efectiv.
Da, obligația îi privește și pe cei în regim forfetar. Pe facturile fără IVA peste un anumit prag se aplică taxa de timbru, care se plătește trimestrial.
Canalul de transmitere se configurează o singură dată; de acolo înainte administrarea este obișnuită și poate fi urmărită de birou.
Numărul de partita IVA vine repede. Timp cer alegerile de dinaintea cererii și pașii de după: Registro Imprese, INPS, eventual SCIA la primărie. Iată ordinea corectă și cât durează fiecare etapă.
Citește articolulRegimul forfetar este simplu și adesea avantajos, dar nu întotdeauna. Costurile reale mari, deducerile pentru familie care se pierd și investițiile cu TVA sunt cele trei cazuri în care socoteala trebuie refăcută înainte de a alege.
Citește articolulAdu-ne cifra de afaceri pe care o estimezi, costurile pe care le ai și tipul de activitate: într-o programare se vede dacă regimul forfetar merită și pentru câți ani.