Termenul obișnuit
Prescripția obișnuită este de zece ani, dar multe creanțe au termene mai scurte.
Partita IVA · Creanțe neîncasate
O creanță neîncasată costă de două ori: banii care nu vin și impozitele deja plătite pe acea factură. Recuperarea trebuie pregătită din timp, pentru că drumul se schimbă în funcție de cât aștepți.
O mare parte din recuperare se joacă pe condițiile convenite la început, nu pe instrumentele folosite după.
Se procedează în trepte: fiecare pas costă mai mult decât cel dinainte și are sens doar dacă cel dinainte n-a funcționat.
| Instrumentul | Când se folosește |
|---|---|
| Somația scrisă | Prima întârziere: deseori ajunge și păstrează relația |
| Notificarea formală (diffida) | Întârziere consolidată: pune debitorul în întârziere și pregătește pașii următori |
| Planul de eșalonare | Debitorul are dificultăți, dar este solvabil: se convine în scris o amânare |
| Ordonanța de plată (decreto ingiuntivo) | Creanța este certă, lichidă și exigibilă și există o probă scrisă |
| Executarea silită | Ordonanța este definitivă și debitorul nu plătește |
| Înscrierea la masa credală | Debitorul este supus unei proceduri de insolvență |
Este mai accesibilă decât s-ar crede.
Pe factura emisă ai plătit deja IVA (TVA-ul italian). O poți recupera cu o notă de credit, dar doar dacă sunt îndeplinite condiții stricte.
Pe lângă IVA, trebuie luat în calcul venitul: factura neîncasată a intrat deja în baza impozabilă.
Schimbă tot raționamentul.
Creanța nu durează la nesfârșit: prescripția o stinge, iar termenele variază în funcție de tip.
Prescripția obișnuită este de zece ani, dar multe creanțe au termene mai scurte.
Unele categorii de creanțe (profesioniști, comercianți pentru mărfuri vândute, prestații periodice) au termene reduse.
O notificare scrisă primită de debitor întrerupe prescripția, care începe să curgă din nou de la zero.
O recunoaștere a datoriei din partea debitorului, chiar și implicită, întrerupe prescripția.
Operează în cazuri specifice prevăzute de lege.
O scrisoare recomandată sau o PEC (poșta electronică certificată) de punere în întârziere din când în când costă câțiva euro și ține creanța în viață.
O succesiune ordonată de pași te ferește să pierzi timp și să pierzi condițiile pentru recuperarea fiscală.
Nu doar pentru neplată. Sunt necesare condiții precise: o procedură de insolvență împotriva debitorului sau o procedură de executare individuală rămasă fără rezultat.
Emiterea notei fără temei este una dintre contestațiile cele mai frecvente: IVA recuperată este reimpozitată, cu sancțiuni.
Depinde de valoarea creanței: taxa judiciară (contributo unificato), timbrele și onorariul avocatului. Pentru creanțele documentate prin facturi înregistrate corect procedura este relativ rapidă.
Cheltuielile sunt de regulă puse în sarcina debitorului care pierde, dar trebuie avansate. Înainte de a merge mai departe merită mereu verificată solvabilitatea: un titlu împotriva cuiva care nu are nimic rămâne un cost.
Da, iar în tranzacțiile comerciale ele curg automat din ziua următoare scadenței, fără somație sau punere în întârziere.
Rata este sensibil mai mare decât cea legală obișnuită și se datorează și o sumă forfetară cu titlu de despăgubire pentru costurile de recuperare. Sunt sume pe care aproape nimeni nu le cere.
În privința impozitelor pe venit, nu: activitatea independentă se impozitează pe principiul de casă, deci un onorariu neîncasat nu a intrat niciodată în venit.
IVA, în schimb, da: se datorează la emiterea facturii, indiferent de încasare. Pentru tine recuperarea privește deci doar IVA, în condițiile prevăzute pentru nota de credit.
Recuperarea lor este posibilă, dar cere condiții precise, care se construiesc în timp ce încerci recuperarea. Nu după.