Dacă societatea stă bine
Restituirea este o operațiune obișnuită, care urmează condițiile convenite și nu generează venit impozabil pentru asociat.
Societăți · Relația cu asociații
Împrumutul asociaților, adică să pui bani în propria societate, pare lucrul cel mai simplu din lume. Felul în care o faci schimbă însă posibilitatea de a-i primi înapoi, tratamentul fiscal și, dacă lucrurile merg prost, poziția asociatului față de ceilalți creditori.
Când un asociat pune bani în societate, o poate face cu titlu de creanță (un împrumut pe care societatea va trebui să-l restituie) sau cu titlu de capital, renunțând la restituire. Sunt două operațiuni complet diferite.
| Împrumutul asociaților | Vărsământ în contul capitalului | |
|---|---|---|
| Natura | Datorie a societății față de asociat | Capitaluri proprii |
| Restituirea | Datorată, conform înțelegerii | Nedatorată, cu excepția unei distribuiri |
| Subordonarea | Aplicabilă în cazurile prevăzute de lege | Neaplicabilă |
| Dobânzile | Posibile, cu prezumția de caracter oneros | Neprevăzute |
| Efectul asupra capitalurilor proprii | Niciunul | Le întărește |
| Relevanța pentru indicatorii de bilanț | Înrăutățește gradul de îndatorare | Îl îmbunătățește |
Este punctul care face împrumutul asociaților mai puțin sigur decât pare. Legea prevede că, în anumite împrejurări, rambursarea către asociat este subordonată (postergazione) față de ceilalți creditori.
Servește la blocarea unei scurtături.
Împrumutul în sine nu generează venit, dar dobânzile da, iar prezumția de caracter oneros trebuie gestionată.
Formalitățile sunt puține, dar trebuie respectate toate, pentru că ele dovedesc natura operațiunii.
Un proces-verbal al adunării sau un act sub semnătură privată care califică operațiunea și indică suma, remunerarea și condițiile de rambursare.
Plata trebuie să fie trasabilă, iar explicația trebuie să fie coerentă cu natura aleasă. Este primul document care se verifică la un control.
Contul trebuie deschis corect: datorie față de asociați pentru împrumut, rezervă pentru vărsământul în contul capitalului.
Nota integrativa (notele explicative la bilanț) trebuie să prezinte împrumuturile asociaților și condițiile lor.
Este momentul în care greșelile făcute la intrare ies la iveală.
Restituirea este o operațiune obișnuită, care urmează condițiile convenite și nu generează venit impozabil pentru asociat.
Subordonarea poate împiedica rambursarea, iar o rambursare deja făcută poate trebui restituită.
Rambursarea riscă să fie recalificată drept distribuire de profit, cu consecințe fiscale pentru asociat.
Împrumutul rămâne o creanță față de societate, distinctă de valoarea participației: se gestionează separat în cesiunea părților sociale.
Asociatul care a împrumutat participă ca creditor, cu limita subordonării. Vezi lichidarea.
Creanța se transformă în capitaluri proprii și crește costul fiscal al participației, cu regulile proprii acelei operațiuni.
Sunt aproape întotdeauna greșeli de formă care devin probleme de fond.
Da, împrumutul fără dobândă este pe deplin legitim. Trebuie însă declarat expres ca atare într-o hotărâre sau într-un act scris, pentru că, în lipsă, operează o prezumție de caracter oneros.
Cu documentele corecte, societatea nu deduce dobânzi, iar asociatul nu declară venituri din capital: situația este curată pentru amândoi.
Vărsământul în contul capitalului intră în capitalurile proprii și nu se restituie ca o datorie: întărește societatea și îmbunătățește indicatorii la care se uită băncile și partenerii.
Împrumutul rămâne o datorie pe care societatea trebuie să o restituie, dar care, în situații de dezechilibru, poate fi subordonată față de ceilalți creditori. Alegerea depinde de cât de important îți este să poți primi înapoi acei bani.
Restituirea capitalului împrumutat nu este venit și nu se declară. Sunt venituri doar eventualele dobânzi.
Ca lucrul să fie de necontestat, trebuie însă să reiasă că acei bani au fost efectiv un împrumut. Fără documente, rambursarea riscă să fie recalificată drept distribuire de profit, cu impozitarea care decurge de aici.
Înseamnă că, în caz de criză, asociatul care a împrumutat societatea este plătit doar după ce au fost achitați toți ceilalți creditori.
Iar dacă rambursarea a avut loc în anul dinaintea declarării insolvenței, asociatul trebuie să restituie ce a primit. Este motivul pentru care, într-o societate deja dezechilibrată, aportul de capital este adesea mai corect și mai sigur decât împrumutul.
Un transfer bancar fără explicație și fără hotărâre devine ceea ce susține cel care are interes să o spună. Mai bine o scrii dinainte.